si ma mai intreb, asa, uneori. unde duc toate astea? ce gust va avea cafeaua? cum vor fi rasariturile, si apusurile, si celelate ganduri? si mersul... ce culoare va avea? iar visele, vor mai fi ele colorate? iar lacrimile, vor mai avea acelasi gust? atingerile stiu ca sigur nu vor mai fi aceleasi. si nici asteptarea. si nici zambetul. si nici privirea. si nici sufeltul. si nici somnul. si nici speranta nu va mai fi aceeasi.
asta vezi atunci cand inima ta a prins coaja si nu mai sangereaza, atunci cand nu mai doare. cand stii ce ai de facut, cand determinarile au disparut. atunci cand nu stii daca va fi bine sau rau. atunci cand nu stii daca va fi alb sau negru, atunci cand nici nu iti mai pasa. sau vrei sa nu-ti mai pese. cand vantul adie altfel, cand petalele cad in tacere, cand nici pasarile nu mai canta cum catau atunci, cand golul iti da fiori, te sperie, nu te lasa sa gandesti. e fragila clipa cand vezi asta, fragila ca o primavara.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu