minune de primavara

zbor de petale, ceruri senine, rasarituri smulse din carti, zbor de ganduri, cantece de tacere, doruri uitate. verdele a renascut la fel si imaginatia, si viata, si iubirea, si linistea sufletului. si zambetele sunt mai vii, si gandurile mai luminoase, si privirile mai deschise. pasii mai calmi, imbratisarile mai calde, oamenii mai frumosi, golurile sunt pline de flori si verde... iar tu la fel ca un rasarit minunat de primavara

singuratate... de aprilie

mai sunt si clipe cand singuratatea te inconjoara, te ameteste, te inspaimanta... cand simti ca innebunesti. cand vrei sa umpli golul cu orice: cu o voce placuta, cu A SA voce, cu chipul sau, cu atingrea sa. cand nu stii daca trebuie sa razi sau sa plangi, sa crezi, sa iubesti, sa ierti... cand tot ce poti face este sa iei totul de la inceput.
mai sunt, din cand in cand, clipe... cand sensibilitatea florilor te bucura si te intristeaza, cand adierea vantului te incalzeste si te raceste in acelasi timp... cand stii ca zarurile au fost aruncate, ca nu mai poti intoarece timpul ce-a trecut. mai sunt momente cand doar in vise mai poti sa speri, mai sunt si apusuri cand simti ca totul a luat sfarsit. si te mai intrebi: unde sunt oamenii? pe care i-am iubit, pe care i-am ajutat, pe care i-am salvat? unde sunt?
si atunci intelegi ca esti singur...